Autoportret

            Cei care mă cunosc ştiu despre mica mea plăcere de a scrie "povestioare" în tren, pe drum spre...oriunde, sub razele solare, pe întuneric, în orice circumstanta care-mi poate oferi o idee. Iar cei care nu ma cunosc, vor afla cat de curand felul meu de a visa, de a scrie, de a creea. 

            Intotdeauna pornesc de la ceva ce ma inspira si apoi deviez. Unele povestioare au fost citite si mi s-a transmis ca ar fi vremea sa le postez si mi se pare ca a venit cu intrarea in noul an. Spun asta pentru ca s-au strans ceva povestioare si sunt tare curioasa sa aflu ce idei va insufla, cu ce conceptii veti veni sa ma contraziceti si ce pareri aveti. In curand voi posta si un scurt "review" al anului trecut, intamplari frumoase, momente fericite, amintiri de neuitat. Dar pana atunci ce-ar fi sa cititi urmatoarea "povestioara"? 

           “Am inceput sa-ti fac un portret, dar mi-e prea teama ca nu o sa-ti  pot surprinde toata frumusetea vie. Dar mai mult de atat, mi-e teama ca daca n-o fac, o s-o pierd si o voi uita.

Vezi  tu, am un dusman cu care ma lupt inca de la nastere, un dusman care ameninta in fiecare secunda ca mi te fura; ca-ti fura privirea timida, surasul plapand  si obrajori fini si rosietici. E cel mai mare dusman al meu, al tau, al tuturor.

Se numeste TIMP si guverneaza universul. Cu fiecare secunda care trece imi pari mai vulnerabil si parca-i vad mainile solide stranse in jurul chipului tau.

Dar sa-ti spun un secret?... poti sa-l tii oare? Am incredere… am descoperit calea cea mai sigura ca sa lupt impotriva timpului – PORTRETUL.

Iti voi picta fiecare trasatura, fiecare gand, fiecare cuta fina infiltrata in coltul ochilor de carbune. Iti voi prinde surasul si-l voi imortaliza ca pe un trofeu castigat cu sudoarea mintii. Nu-l voi lasa sa dispara. O sa ma lupt pentru tine. Tabloul va  ramane viu si voi avea grija sa fie bine ingrijit. De fiecare data cand voi atinge panza firava, voi stii ca esti acolo iar tu vei stii ca nu ai fost uitat.

Dar e trist. Oricat efort as depune, nu o sa te pot surprinde intrutotul  pe panza. Probabil o sa uit un rid, sau nu voi putea surprinde sclipirea din ochii tai sinceri .. dar tot voi incerca. Si tu n-o sa ai nimic impotriva pentru ca amandoi luptam impotriva timpului si amandoi vrem sa-i demonstram ca nu are putere asupra noastra chiar daca e doar un sentiment fals de libertate.

Si asta se numeste AUTOPORTRET…”