Sunt momente…
Momente ca acestea. Exact ca acestea; cand imi doresc… cand am nevoie.. de TINE.
Iti scriu sperand ca intr-o zi vei citi asta, sperand ca intr-o zi… ne vom intalni, ca vom vorbi si ne vom cunoaste mai bine. Si sper mai mult de atat. Sper ca ne vom iubi. De fapt, sper ca tu sa ma iubesti, pentru ca eu te iubesc deja, desi nu te cunosc… inca.
De ce am ales sa-ti scriu?
Pentru ca asteptarea e putin grea si dureroasa. Nu intotdeauna, dar sunt momente.
Am zis ca sunt momente, cand imi doresc, sa te am, sa fi langa mine, sa-ti pot vorbi, sa ma asculti si sa te ascult. Sa ascultam aceeasi melodie, sa ne uitam la acelasi film, acelasi rasarit sau apus, sa radem la acelasi banc si sa ne cladim visele impreuna.
Imi place zambetul tau si nu stiu daca ti-am spus astazi cat esti de frumos. Nu ma crezi, nu? Dar ar trebui; chiar daca nu ne-am cunoscut inca, chiar daca nu stiu cum arati, sunt sigura ca esti minunat pentru ca m-am indragostit de tine si asta inseamna ca imi place ceea ce vad.
Am ales sa-ti scriu pentru ca mi se pare mai intens. Vorbele ajung sau nu la tine si apoi se pierd. Memoria se straduieste sa le retina dar nu e la fel de eficienta ca un juramant scris. Amintirea te poate insela uneori doar pentru a te face putin sa suferi sau pentru a rade usor de tine. Dar daca citesti ce-am scris si recitesti iar si iar… continutul nu se va schimba, pentru ca timpul poate deteriora hartia, o poate stramba sau rupe, dar nu poate distruge scrisul intrutotul.
Am spus mai devreme ca sunt momente. Asa si este. Nu intotdeauna iti simt lipsa, ci doar, in anumite momente. Nu ma intelege gresit, o sa te vreau intotdeauna, o sa te doresc si o sa te pretuiesc in fiecare clipa, in fiecare zi a lunii din fiecare an. Dar pana sa ne gasim, pana sa ne impartasim sentimentele, crede-ma cand spun ca ma simt bine in pielea mea. Sunt fericita asa cum sunt. Ma supar dar imi trece repede, plang dar apoi rasul ma copleseste, ma distrez si ma plictisesc la un loc; am prieteni care-mi tin mereu companie si nu sunt niciodata singura si niciodata impreuna intr-adevar.
Dar am nevoie de tine pentru a ma intregii, pentru ca viata poate fi mult mai frumoasa privita alaturi de tine si impartita cu tine.
Te iubesc, pentru ca dragostea nu da gres niciodata. Stiu ca prin a te iubi pe tine fac alegerea corecta si chiar daca ar fi sa sufar mai incolo, lucrurile care le voi castiga prin tine vor sterge orice durere. Nimeni nu a spus ca viata e usoara cum nimeni nu a spus ca viata este grea. Este asa cum trebuie sa fie si va fi asa cum ne-o vom face noi. Asa ca eu te iubesc si sper sa ma gasesti si sa ma iubesti inapoi.
Nu! De fapt nu sper; pentru ca stiu, stiu ca ma vei gasi si stiu ca ma vei iubi pentru ca ai fost facut pentru mine asa cum eu sunt facuta pentru tine. Si sunt sigura de asta pentru ca sunt momente cand am nevoie de tine si sunt momente cand desi nu esti langa mine, te simt mai aproape decat oricand.
Sunt momente ca acelea cand calatoresc singura, cand trenul desi e plin mi se pare gol si peronul pustiu, privesc pasagerii dar nu-i vad pentru ca nu te gasesc printre ei si ma gandesc ca iar am gresit trenul. Sau poate tu ai coborat cu doar o statie inainte sa urc eu si iata ca drumurile nu ni s-au intersectat nici de data aceasta.
Apoi revin la ocupatia mea, ascult muzica si citesc, dar in fiecare statie privesc pe fereastra si scanez peronul de mai multe ori, dar nici de data asta nu te zaresc. De ce te ascunzi? Oare te joci cu mine si te amuzi? Ahhh, cat te iubesc si nici macar nu stii, nici eu nu cred ca sunt constienta de toata dragostea care ti-o voi darui cand ne vom intalni pentru prima data. Dar te astept, pentru ca ne este sortit sa ne intalnim odata si-odata.
Revin la cartea mea si la muzica mea si nu sufar, nu sunt suparata ci fericita. Pentru ca sunt libera. Sunt libera sa plec si sa vin cand am chef, sa te astept cat doresc, sa privesc lumea toata dar pe nimeni in special, sa te caut prin multime si sa nasc speculatii fine.
Si sunt momente, momente petrecute in compania altora si tare as vrea sa nu fie ei ci tu. Dar nu esti. Si ma distrez in prezenta lor si uit de tine pe moment ca apoi la un altul sa-mi readuc aminte cata nevoie am de sufletul tau in viata mea.
Nu sunt mincinoasa, nici falsa si da, imi pot permite sa uit de tine pentru ca stiu ca trebuie sa traiesc intens, pentru ca atunci cand ma vei gasi, sa am atatea de povestit si sa te amuz, sa razi de nebuniile mele pentru ca imi place rasul tau si ador sa vorbesc cu tine.
Cred ca intr-un fel mi-e dor sa te iubesc orbeste, sa-mi aud prietenele spunandu-mi ca nu ne potrivim si parinti dojenindu-ma ca nu ma meriti si ca e cineva mai bun decat tine undeva. Dar eu stiu ca pe tine te astept si pentru asta te iubesc si mai mult. Poate ca nu te iubesc atat de mult pe cat iubesc conceptul de “a iubi”. Vezi tu, iubesc cuvantul IUBIRE asa cum ador sa ADOR, cum indragostitii imbratiseaza dragostea si muzica ne incanta ritmul vietii. Dar chiar si asa te iubesc enorm, pentru ca sunt constienta ca fara tine IUBIREA e doar un cuvant si fara tine nu pot realiza nimic si mai stiu ca doar prin iubirea fata de tine si pentru tine, pot iubi viata, prietenii, familia. Doar tu imi poti arata semnificatia iubirii pentru ca doar intalnindu-te pe tine nu voi mai fi doar un DEX cu pagini goale ci voi capata definitii si explicatii lungi si complicate.
Ti-am scris cam mult, dar sunt atatea de spus si nu stiu la ce gand sa ma opresc mai intai. Cand ma gandesc la tine, uit totul si imi aduc aminte totul. Oare cum arati?
Stii de ce mai imi este dor? Mi-e dor sa am ocazia sa ma rog de tine sa ma ierti atunci cand gresesc si poate putin si atunci cand nu gresesc cu nimic.
Vreau sa-ti cunosc buzele si trupul, sa-ti stiu culoarea ochilor si sa ma topesc sub privirea ta. Ahhh… si vocea ta minunata. O ador. Sunt sigura ca vocea ta va fi un cantec de primavara si o sa ma inebuneasca pentru ca te iubesc si atunci cand iubesti totul ti se pare minunat si defectele sunt ascunse de o vedere defectuoasa.
Apropo, stiai ca exista niste reguli in a scrie o scrisoare. Da, asa se pare. Se spune ca acum lumea a uitat cum sa mai scrie scrisori; toata tehnologia asta ne-a facut sa uitam emotiile cu care primeam si citeam o scrisoare. Se spune ca prima regula este ca atunci cand vrei sa scrii, foloseste hartie, stilou si plic. Si le-am folosit. Doar ca scrisoarea reala ti-o voi da la prima noastra intanire caci vezi tu, daca ar fi sa trimit acum scrisoarea tu nu ai primi-o pentru ca eu nu te cunosc si nu as stii cui si unde s-o trimit. Asa ca acum ma multumesc si cu versiunea electronica si tu va trebui sa faci la fel. Pentru ca sper ca virtual o sa-mi citesti scrisoarea si asa o sa ma gasesti.
Mi s-a spus ca o scrisoare trebuie sa fie personala, sa contina sentimentele mele. Pai cred ca mai reala si mai personala de atat nu se poate pentru ca la urma urmei imi scriu sentimentele si tanjesc sa te am aproape si departe in acelasi timp.
Trebuie sa ma mai gandesc si la un salut si trebuie sa fac ca aceasta scrisoare sa capete ceva originalitate, dar tocmai iti marturisesc dragostea mea pentru tine chiar daca nu te cunosc, deci mai originiala sau mai comuna de atat nu cunosc, pentru ca dragostea insasi e comuna dar originala pentru fiecare suflet care-i cade in capcana.
Mai e o regula care se pare ca am incalcat-o. Scrisoarea nu trebuie sa fie numai despre mine. Este si nu este. Este despre tine, despre noi si despre mine in mare parte. Nu stiu daca se pune dar e scrisoarea mea pentru tine si asta conteaza cel mai mult. Ca este pentru TINE. Si la urma urmei, dupa ce o citesti chiar astept sa vii sa ma certi pentru ca am batut prea mult campii despre mine si despre ce vreau, despre ce imi doresc. Pentru ca imi place cum ma vei certa, sa te vad usor iritat si apoi sa revi la calmul tau fermecator.
Ma intreb oare ce faci acum? Abia astept sa-mi povestesti despre tine si despre tot ce te face fericit in afara de mine.
Nu cred ca dragostea noastra e mai speciala decat a altora doar pentru ca eu te iubesc in avans, dar e speciala, pentru ca este a noastra si imi plac cliseele siropoase. Imi place cum iti pui bratele in jurul meu, cum ma tragi mai aproape de tine si ma strangi usor, iar buzele tale le intalnesc pe ale mele si rescriu legi si fapte… si atunci lucrurile se incing putin, putin mai mult si… continuam cand ne intalnim. Scuze ca ma opresc dar restul depinde de tine sa-mi pot imagina mai detaliat, pentru ca am nevoie ca tu sa-mi arati, asa ca nu ma face sa te astept prea mult.
Deci… cand ne vedem?
Pentru totdeauna si poate mai mult
Alexis
