Nimicuri costisitoare

              Ceea ce va urma este pentru toţi care urăsc si iubesc timpul, pentru cei ce-si conduc viaţa după un orar si cei care sfidează ora. 

            “Hai sa-ti povestesc despre nimicuri costisitoare, apetisante si nefolositoare. Sa-ti spun cuvinte dulci la ureche, pentru a-ti face visul mai frumos, mai euforic.

Crezi ca o sa fac toate astea?

Da! o sa le fac… si încă cum.

O sa-ti povestesc cu cat calm pot privi o mulţime si s-o analizez. Cat de rapid pot dezvălui secrete, pot crea vieţi secundare, pot ucide o idee sau învia un mister. Si toata astea le voi face fără a ofensa pe nimeni.

Dacă nu mă înşel, nu mă observa nimeni, asa ca de ce s-ar ofensa?! Sunt aici dar parcă nu as fi, locul meu pare gol. Iluzie optică. Parcă as fi o ceaţă densă care se va ridica, va dispărea cu înaintarea timpului,tot mai viteaz, in zi.

Ma uit la ceas.

Uite primul nimic observabil. Ai vazut cat de greu aluneca secundarul ceasului cînd îl priveşti? Lenea lui te striveste si in acel moment cred ca ai da orice sa-i dai un imbold rapid . Parcă o face intenţionat ca sa vezi ca nu depăşeşte viteza legală si ca pe tine te depăşeşte întreaga situaţie.

Oare poţi da o amenda unui ceas pentru viteza prea mica? Si dacă nu?!? O sa fi primul care o face. Iti trebuie o hîrtie pe care sa notezi datele inculpatului, motivul amenzii, ziua si ora la care a savarsit nelegiuirea.

Dar...dacă se prinde si-ti indica o ora greşită? Atunci amenda se anuleaza si ceasul scapă nepedepsit. Sau te prinzi si ii mai adaugi si falsificare la cazier.

Da… asa e cel mai bine. Ceasul meu v-a fi primul cu cazier murdar. Si după al meu vor urma si altele.

S-ar lua amenzi pentru încetinirea timpului de lucru atunci cand nu mai suportăm si alte amenzi pentru viteza excesivă atunci cînd ne distram si uităm de el. Nu-mi spune ca n-ai observat ca atunci cînd nu bagi de seama, te ataca si iti face in ciuda , poate din gelozie, ca el sta la mana ta si munceşte, iar tu iti vezi de ale tale treburi interesante si uiti sa-i mai faci vizite cu privirea?!...

Ce ciudat cum un simplu ceas, cu un mecanism complicat pentru nepriceputi, poate avea atata putere asupra vieţii noastre. Bratari elegante la mana, indicîndu-ne sclavia intr-o lume guvernata de timp. O lume in care ar fi haos fără el… dar e haos si cu el.

Eşti de acord cu mine?”

Autoportret

            Cei care mă cunosc ştiu despre mica mea plăcere de a scrie "povestioare" în tren, pe drum spre...oriunde, sub razele solare, pe întuneric, în orice circumstanta care-mi poate oferi o idee. Iar cei care nu ma cunosc, vor afla cat de curand felul meu de a visa, de a scrie, de a creea. 

            Intotdeauna pornesc de la ceva ce ma inspira si apoi deviez. Unele povestioare au fost citite si mi s-a transmis ca ar fi vremea sa le postez si mi se pare ca a venit cu intrarea in noul an. Spun asta pentru ca s-au strans ceva povestioare si sunt tare curioasa sa aflu ce idei va insufla, cu ce conceptii veti veni sa ma contraziceti si ce pareri aveti. In curand voi posta si un scurt "review" al anului trecut, intamplari frumoase, momente fericite, amintiri de neuitat. Dar pana atunci ce-ar fi sa cititi urmatoarea "povestioara"? 

           “Am inceput sa-ti fac un portret, dar mi-e prea teama ca nu o sa-ti  pot surprinde toata frumusetea vie. Dar mai mult de atat, mi-e teama ca daca n-o fac, o s-o pierd si o voi uita.

Vezi  tu, am un dusman cu care ma lupt inca de la nastere, un dusman care ameninta in fiecare secunda ca mi te fura; ca-ti fura privirea timida, surasul plapand  si obrajori fini si rosietici. E cel mai mare dusman al meu, al tau, al tuturor.

Se numeste TIMP si guverneaza universul. Cu fiecare secunda care trece imi pari mai vulnerabil si parca-i vad mainile solide stranse in jurul chipului tau.

Dar sa-ti spun un secret?... poti sa-l tii oare? Am incredere… am descoperit calea cea mai sigura ca sa lupt impotriva timpului – PORTRETUL.

Iti voi picta fiecare trasatura, fiecare gand, fiecare cuta fina infiltrata in coltul ochilor de carbune. Iti voi prinde surasul si-l voi imortaliza ca pe un trofeu castigat cu sudoarea mintii. Nu-l voi lasa sa dispara. O sa ma lupt pentru tine. Tabloul va  ramane viu si voi avea grija sa fie bine ingrijit. De fiecare data cand voi atinge panza firava, voi stii ca esti acolo iar tu vei stii ca nu ai fost uitat.

Dar e trist. Oricat efort as depune, nu o sa te pot surprinde intrutotul  pe panza. Probabil o sa uit un rid, sau nu voi putea surprinde sclipirea din ochii tai sinceri .. dar tot voi incerca. Si tu n-o sa ai nimic impotriva pentru ca amandoi luptam impotriva timpului si amandoi vrem sa-i demonstram ca nu are putere asupra noastra chiar daca e doar un sentiment fals de libertate.

Si asta se numeste AUTOPORTRET…”