”Nu înfruntasem niciodată vreo primejdie, în afară de aceea de a trăi, care era prea destul ca să mă sperie […]”
Pascal Bruckner –Hotii de Frumusete
Nici ca putea cineva sa descrie viata mai bine de atat. Sau poate ar putea, dar asta e descrierea perfecta din punctul meu de vedere. Sunt abia la inceputul lucrurilor si am foarte multe de spus si totusi nimic in general. Noua in orice domeniu dar cu pareri taioase despre aproape orice. Ma impotmolesc des in propria-mi absurditate zgomotoasa si ajung sa ma simt imbatranita mai mult decat trebuie, nestiind cand ar trebui sa repornesc si unde. Dar zambesc... sau daca as opta pentru o descriere mai corecta .. rad :D...si ajung umbra batranei care dantuie (nu cu aceeasi eleganta desigur). Bun, oscilez intre batrana si umbra... sunt un bun kitsch al acestei lumi intortocheate, dar mai am pana voi realiza tabloul complet,surprins printr-o singura apasare de buton.
Inca astept sa gasesc acea umbra care ma va face sa jubilez in jurul unui foc de tabara sau la lumina unei luni, intr-o seara plina de romantism. Sau o voi astepta sa ma gaseasca si sa refacem povesti de mult uitate. Sa ajungem la varsta protagonistilor dar sa ne pastram sufletul precum umbrele lor adorabile.
Dar pana atunci vedem ce se mai intampla. Imi voi tine prietenii atat de aproape cat voi putea si cat imi vor permite si voi privi viata cu o veselie contagioasa. Le voi privi umbrele lor, le voi urma si ma voi bucura de compania lor, pentru ca ei sunt cei care-mi hranesc sufletul si imaginatia. Tot ei sunt, cei care ma fac sa simt ca am un scop si un loc in lumea asta.
Tu te recunosti in poza? Te incadrezi in categoria mea de prieteni? Sau macar ai dori?
>>kiss<<
Pascal Bruckner –Hotii de Frumusete
Nici ca putea cineva sa descrie viata mai bine de atat. Sau poate ar putea, dar asta e descrierea perfecta din punctul meu de vedere. Sunt abia la inceputul lucrurilor si am foarte multe de spus si totusi nimic in general. Noua in orice domeniu dar cu pareri taioase despre aproape orice. Ma impotmolesc des in propria-mi absurditate zgomotoasa si ajung sa ma simt imbatranita mai mult decat trebuie, nestiind cand ar trebui sa repornesc si unde. Dar zambesc... sau daca as opta pentru o descriere mai corecta .. rad :D...si ajung umbra batranei care dantuie (nu cu aceeasi eleganta desigur). Bun, oscilez intre batrana si umbra... sunt un bun kitsch al acestei lumi intortocheate, dar mai am pana voi realiza tabloul complet,surprins printr-o singura apasare de buton.
Inca astept sa gasesc acea umbra care ma va face sa jubilez in jurul unui foc de tabara sau la lumina unei luni, intr-o seara plina de romantism. Sau o voi astepta sa ma gaseasca si sa refacem povesti de mult uitate. Sa ajungem la varsta protagonistilor dar sa ne pastram sufletul precum umbrele lor adorabile.
Dar pana atunci vedem ce se mai intampla. Imi voi tine prietenii atat de aproape cat voi putea si cat imi vor permite si voi privi viata cu o veselie contagioasa. Le voi privi umbrele lor, le voi urma si ma voi bucura de compania lor, pentru ca ei sunt cei care-mi hranesc sufletul si imaginatia. Tot ei sunt, cei care ma fac sa simt ca am un scop si un loc in lumea asta.
Tu te recunosti in poza? Te incadrezi in categoria mea de prieteni? Sau macar ai dori?
>>kiss<<
Pot spune ca, la fel ca tine, oscilez intre batranica si umbra. Uneori sufletul meu danseaza ca acea umbra vesela si lipsita de griji, alteori e trist si posomorat ca batranica. Dar toti dintre noi ar trebui sa ne ragasim in umbrele celor doi batrani, fiindca viata trebuie traita din plin. Ar trebui sa lasam grijile,invidia,ura in urma si sa ne bucuram,sa apreziem lucurile bune din viata noastra. :P
RăspundețiȘtergereSi legat de origami si quilling...sunt superbe!! Imi place tot ce faci!!
Te pupic colegutza mea :*